geantăsubstantiv
gean-tă
Definiții
substantiv feminin
1Obiect de formă variată, de obicei din piele, material textil sau plastic, folosit pentru a căra diverse lucruri, purtat în mână sau pe umăr.
„Își pune cărțile în geantă înainte de a pleca la școală."
substantiv feminin
2Învelișul exterior al unor fructe sau legume, cum ar fi păstaia (învechit).
„Bunicul spunea că fasolea are geantă."
Gramatică
Articolul nehotărât: o geantă. Pluralul: genți. La genitiv-dativ: genții.
Expresii și locuțiuni
a-și face geanta — a-și pregăti bagajele pentru o călătorie
a umbla cu geanta după cineva — a fi mereu în preajma cuiva, a nu se despărți de cineva
Etimologie
Din franceză gaine, prin intermediul maghiarului gatyó? (de fapt, din neogreacă genta, sau din turcă çanta, dar forma românească este influențată de franceză).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' după 'g', nu 'gântă' sau 'gantă'. Atenție la diacritice: geantă, nu geanta (fără ă) când nu este articulat.