furtivadjectiv
fur-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se face pe ascuns, în taină, fără a fi observat; caracterizat prin ascundere sau discreție.
„A aruncat o privire furtivă spre fereastră."
adjectiv
2Care este furat sau obținut pe ascuns (despre lucruri).
„Avea o avere furtivă, strânsă din jafuri."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: furtiv, furtivă, furtivi, furtive.
Expresii și locuțiuni
privire furtivă — privire aruncată pe furiș, fără să fie observată
Etimologie
Din franceză furtif, italiană furtivo, latină furtivus (de la furtum = furt).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' la început și cu 'i' după 't': furtiv, nu 'furtif' sau 'furtivv'.