funambulsubstantiv
fu-nam-bul
Definiții
substantiv masculin
1Acrobat care merge sau dansează pe o sârmă întinsă la înălțime; echilibrist.
„Funambulul a traversat sârma fără plasă de siguranță."
Gramatică
Forme flexionare: funambul, funambulul, funambuli, funambulilor. Se folosește și la feminin: funambulă.
Expresii și locuțiuni
a fi funambul — a fi foarte abil în a se menține într-o situație dificilă, a fi un bun echilibrist în sens figurat.
Etimologie
Din franceză funambule, care provine din latină funambulus, compus din funis (frânghie) și ambulare (a merge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'f' și cu 'u' la final: funambul, nu 'funambol' sau 'funambul' cu altă vocală.