fumegaverb
fu-me-ga
Definiții
verb intranzitiv
1A emite fum, a scoate fum; a fumăi.
„Soba veche fumega în colțul camerei."
verb intranzitiv
2A fi învăluit în aburi sau ceață, a aburi.
„Dimineața, lacul fumega sub razele soarelui."
verb intranzitiv
3A se simți o senzație de arsură sau usturime (despre ochi, gât), de obicei din cauza fumului.
„Ochii îmi fumegau de la fumul de țigară."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu fumeg, tu fumegi, el fumegă, noi fumegăm, voi fumegați, ei fumegă. Participiu: fumegat. Gerunziu: fumegând.
Antonime
a se stingea se curăța
Expresii și locuțiuni
a-i fumega ochii — a avea o senzație de usturime în ochi, de obicei din cauza fumului sau a oboselii
Etimologie
Din latină *fumigare, prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' înainte de 'e', nu 'fumega' cu 'j' (greșit: fumega). Atenție la diacritice: fumegă (cu ă la persoana a III-a singular).