fumaverb
fu-ma
Definiții
verb intranzitiv
1A trage fum dintr-o țigară, țigară de foi sau pipă, inhalându-l și expirându-l.
„Tatăl meu obișnuiește să fumeze o țigară după masă."
verb tranzitiv
2A consuma (o țigară, o pipă etc.) fumând.
„A fumat un pachet întreg de țigări în timpul petrecerii."
verb intranzitiv
3A emite fum, a scoate fum (despre un foc, o sobă etc.).
„Soba fumegă, trebuie să verificăm coșul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: el/ea fumează. Participiul: fumat. Gerunziu: fumând. Imperfect: fumam, fumai, fuma etc.
Sinonime
a trage fuma se afumaa fumega
Antonime
a se lăsa de fumata se abține
Expresii și locuțiuni
a fuma ca un coș — a fuma foarte mult și frecvent
a fuma în gând — a se gândi intens la ceva, a medita
Etimologie
Din latină fumare, prin intermediul franceză fumer.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'm' (fuma), nu 'fumma'. Atenție la diacritice: fuma, nu fuma fără accent.