fugăsubstantiv
fu-gă
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a fugi; deplasare rapidă, alergare pentru a scăpa de un pericol sau pentru a ajunge undeva.
„L-a prins fuga pe hoț."
substantiv feminin
2În atletism, probă sportivă de alergare pe distanțe scurte sau medii.
„A câștigat medalia de aur la fuga de 100 de metri."
substantiv feminin
3Figurat: grabă, zor, repeziciune în a face ceva.
„A terminat tema în fugă, înainte de ora de curs."
Gramatică
Formează pluralul cu schimbare de gen: 'fugi' (feminin plural). La genitiv-dativ singular: 'fugii'.
Sinonime
alergaregoanăevadarescăparerepezeală
Antonime
oprirestaționarerămânere
Expresii și locuțiuni
în fugă — în grabă, repede, fără să stai prea mult
a pune pe fugă — a face pe cineva să fugă, a alunga
fuga mare — alergare rapidă, viteză mare
Etimologie
Din latină 'fuga' (fugă, fugire), derivat din verbul 'fugere' (a fugi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'ă' la final: 'fugă', nu 'fuga' (fără diacritice). Atenție la plural: 'fugi', nu 'fugări'.