fuduliverb
fu-du-li
Definiții
verb intranzitiv
1a se mândri, a se lăuda, a se făli (adesea nejustificat)
„Se fudulea cu notele lui, deși nu învățase nimic."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a se fuduli. Se conjugă cu pronume reflexiv: eu mă fudulesc, tu te fudulești, el se fudulește.
Sinonime
se mândrise lăudase fălise semeți
Antonime
se smerise umili
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'fudul' (mândru, semeț).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'f', nu 'foduli'. Atenție la forma reflexivă: 'a se fuduli'.