frunzăsubstantiv
frun-ză
Definiții
substantiv feminin
1Organ al plantelor, de obicei verde și plat, care crește pe tulpină sau pe ramuri și care servește la respirație și la fabricarea hranei prin fotosinteză.
„Toamna, frunzele copacilor devin galbene și cad."
substantiv feminin
2Fiecare dintre foile subțiri de hârtie sau de alt material, asemănătoare cu o frunză de plantă.
„Am pus o frunză de hârtie în carte ca semn."
substantiv feminin
3Partea lată și subțire a unei unelte sau a unui obiect, care seamănă cu o frunză.
„Frunza cuțitului este ascuțită."
Gramatică
Se declină: frunză, frunzei, frunze, frunzelor. La plural, articulat: frunzele.
Sinonime
frunzișfrunzulițăfrunză verde
Expresii și locuțiuni
a tremura ca frunza — a-i fi foarte frică, a tremura de emoție sau de frig
a se face frunză — a se ascunde, a dispărea din vedere
frunză verde — element tradițional în poezia populară românească, folosit ca refren
Etimologie
Din latină *frondia, pluralul lui frons, frondis (frunză, frunziș).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la sfârșit, nu cu 's' (frunză, nu frunsă). Atenție la plural: frunze, nu frunzi.