fructificaverb
fruc-ti-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A valorifica, a folosi cu folos, a transforma în rezultate concrete (eforturi, oportunități, resurse).
„Elevul a știut să fructifice timpul de studiu înainte de examen."
verb intranzitiv
2A aduce roade, a produce rezultate (despre acțiuni, investiții, eforturi).
„Munca asiduă a fructificat în cele din urmă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu fructific, tu fructifici, el/ea fructifică. La perfect compus: am fructificat. Participiul: fructificat. Gerunziu: fructificând.
Expresii și locuțiuni
a fructifica o ocazie — a profita de o oportunitate pentru a obține un avantaj
Etimologie
Din franceză fructifier, latină fructificare, de la fructus (rod, fruct).
Se scrie corect: Se scrie fructifica, cu 'c' după 'fru', nu 'fructifica' cu 'ct' greșit? De fapt, corect este 'fructifica' (cu 'ct'), de la 'fruct'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el fructifică' cu 'ă' la final.