fructesubstantiv
fruc-te
Definiții
substantiv neutru
1Organ al plantelor care se formează din floare după fecundare și care conține semințele; produs vegetal comestibil, de obicei dulce și zemos.
„Merele și perele sunt fructe delicioase de toamnă."
substantiv neutru
2Rezultatul unei activități, rod al muncii sau al efortului.
„După ani de studiu, a cules fructele muncii sale."
Gramatică
Singular: fruct. Este un substantiv neutru, cu pluralul în -e. La genitiv-dativ singular: fructului; plural: fructelor.
Expresii și locuțiuni
a culege fructele (unei acțiuni) — a obține beneficiile sau consecințele unei acțiuni
fruct interzis — lucru atrăgător, dar interzis sau periculos
Etimologie
Din latină fructus, -us, prin intermediul limbii franceze (fruit) sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 't', nu 'frukte' sau 'frucpte'. Atenție la plural: 'fructe', nu 'frucți'.