Definiții
substantiv neutru
1Linia de luptă unde se confruntă armatele inamice; zonă de război.
„Soldații au plecat pe front în zori."
substantiv neutru
2Partea din față a unui obiect sau a unei clădiri; fațadă.
„Frontul casei era vopsit în alb."
substantiv neutru
3Organizație sau alianță politică cu un scop comun.
„Partidele au format un front comun pentru alegeri."
substantiv neutru
4Suprafață de separare între două mase de aer cu temperaturi diferite (în meteorologie).
„Un front rece va aduce ploi în weekend."
Expresii și locuțiuni
a fi pe front — a fi implicat într-o luptă sau într-o activitate dificilă
front comun — alianță sau cooperare între mai multe părți pentru un scop comun
Etimologie
Din franceză 'front', latină 'frons, frontis' (frunte, față).