Definiții
substantiv neutru
1Piesă din curea sau lanț, pusă în gura calului, cu ajutorul căreia călărețul sau vizitiul conduce animalul.
„Călărețul a tras de frâu pentru a opri calul."
substantiv neutru
2Figurat: putere de a controla sau de a stăpâni ceva sau pe cineva.
„Politicienii trebuie să țină frâiele puterii cu responsabilitate."
Gramatică
La plural, forma obișnuită este 'frâie', dar se folosește și 'frâne' (mai rar). Articolul hotărât singular: frâul.
Expresii și locuțiuni
a ține frâiele — a deține controlul sau conducerea
a da frâu liber — a permite să se manifeste liber, a nu mai reține
a scăpa frâiele din mână — a pierde controlul