fracturasubstantiv
frac-tu-ra
Definiții
substantiv feminin
1Rupere sau spargere a unui os, a unui obiect dur sau a unei formațiuni geologice.
„Fractura piciorului l-a ținut în ghips două luni."
substantiv feminin
2Cedare sau întrerupere bruscă a unei structuri, a unei legături sau a unei relații.
„Fractura dintre cele două grupuri a dus la conflict."
Gramatică
Forma articulată este identică cu forma nearticulată la nominativ-acuzativ singular. La plural, articulat: fracturile.
Antonime
sudarevindecareconsolidare
Expresii și locuțiuni
fractură de stres — fisură mică într-un os, cauzată de suprasolicitare repetată
Etimologie
Din franceză fracture, latină fractura.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ct', nu 'cț' sau 'x' – corect: fractură, nu fraxtură.