fostverb (participiu)
fost
Definiții
verb auxiliar (participiu)
1Formă de participiu a verbului 'a fi', folosită pentru a forma timpuri compuse (perfect compus, mai-mult-ca-perfect etc.) sau pentru a exprima o acțiune sau o stare din trecut.
„Am fost la mare anul trecut."
adjectiv
2Care a existat sau a avut o anumită calitate în trecut, dar nu mai este acum; fostul, fosta.
„Fostul meu coleg s-a mutat în alt oraș."
Gramatică
Plural
foști (pentru masculin), foste (pentru feminin)
Articulat
fostul (masc. sg.), fosta (fem. sg.)
Participiu neregulat al verbului 'a fi'. Se folosește cu auxiliarele 'am', 'ai', 'a', 'am', 'ați', 'au' pentru perfect compus: 'am fost'. Ca adjectiv, se acordă în gen și număr: fost, fostă, foști, foste.
Expresii și locuțiuni
fost-a — Formă arhaică sau poetică pentru 'a fost'.
fostul și actualul — Referire la cineva care a avut o funcție înainte și cineva care o are acum.
Etimologie
Din latină 'fuit' (a fost), participiul perfect al verbului 'esse' (a fi).
Se scrie corect: Se scrie 'fost', nu 'fost' cu 'u' (greșit: 'foust'). Atenție la acordul adjectival: 'fostul' (masculin), 'fosta' (feminin), 'foștii' (masculin plural), 'fostele' (feminin plural).