fonatorsubstantiv
fo-na-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană sau dispozitiv care produce sunete articulate, folosit în studiul fiziologiei vocii sau în tehnica vorbirii.
„Fonatorul artificial a fost folosit în experimentele de sinteză a vocii."
Gramatică
Termen tehnic, folosit mai ales în fonetică și în domeniul tehnologiei vocii.
Sinonime
emitător de sunetegenerator vocal
Etimologie
Din franceză phonateur, după grecescul phōnē (voce, sunet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' inițial, nu cu 'ph' (greșeală frecventă: 'phonator').