fluorescentadjectiv
flu-o-res-cent
Definiții
adjectiv
1Care are proprietatea de a emite lumină atunci când este expus la radiații ultraviolete sau la alte forme de energie; care se referă la fluorescență.
„Becul fluorescent din clasă luminează foarte puternic."
adjectiv
2Despre culori: foarte strălucitor, viu, care pare să emită lumină proprie.
„Îi plăcea să poarte tricouri cu culori fluorescente."
Gramatică
Plural
fluorescenți (masc.), fluorescente (neutru/fem.)
Articulat
fluorescentul (masc. sg.), fluorescenta (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: fluorescent, fluorescentă, fluorescenți, fluorescente. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
bec fluorescent — tub sau lampă care folosește fluorescența pentru a produce lumină, mai eficientă decât becul incandescent.
culoare fluorescentă — culoare foarte vie, care pare să emită lumină, folosită adesea în semnalizare sau vestimentație.
Etimologie
Din franceză fluorescent, după latină modernă fluorescentem, derivat din verbul fluorescere (a străluci).
Se scrie corect: Se scrie fluorescent, cu 'u' după 'fl' și cu 'sc' înainte de 'ent'. Atenție să nu confunzi cu 'fluoreszent' (greșit).