fluieratsubstantiv
flu-ie-rat
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a fluiera; sunetul produs prin fluierat.
„Fluieratul arbitrului a anunțat sfârșitul meciului."
substantiv neutru
2Sunet ascuțit și prelung scos cu gura sau cu un instrument special.
„Se auzea fluieratul vântului printre crengi."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a fluiera' (conjugarea I). Are forme de plural, dar se folosește adesea la singular.
Expresii și locuțiuni
a umbla cu fluieratul — a umbla fără rost, a pierde vremea
Etimologie
Din verbul 'a fluiera', de origine onomatopeică, probabil din latină sau slavă.
Se scrie corect: Se scrie 'fluierat', nu 'fluierat' cu 'i' după 'e'? De fapt, corect este 'fluierat' (cu 'ie' după 'flu'), dar atenție: 'fluierat' are diftongul 'ie' după 'flu'.