flirtaverb
flir-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A avea o relație amoroasă ușoară, de obicei de scurtă durată, bazată pe atracție și cochetărie; a cocheta.
„Ea flirtează cu colegul de bancă de câteva săptămâni."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Se conjugă: eu flirtez, tu flirtezi, el/ea flirtează, noi flirtăm, voi flirtati, ei/ele flirtează. Participiul: flirtat. Gerunziu: flirtând.
Sinonime
cochetase îndrăgosti ușora face curte
Antonime
a se seriozaa se logodi
Expresii și locuțiuni
a flirta cu ideea — a se gândi la o idee fără a o lua în serios
Etimologie
Din franceză flirter, după engleză to flirt.
Se scrie corect: Se scrie cu 'fl' la început, nu 'fll' sau 'fli' cu doi 'l'. Atenție la diacritice: flirtează, nu flirteaza.