flexiunesubstantiv
fle-xiu-ne
Definiții
substantiv feminin
1Modificare a formei unui cuvânt (substantiv, verb, adjectiv etc.) pentru a exprima diferite funcții gramaticale, precum cazul, numărul, persoana, timpul sau modul.
„La limba română, flexiunea verbului include conjugarea la diferite timpuri și persoane."
substantiv feminin
2În anatomie, mișcarea de îndoire a unui membru sau a unei articulații.
„Flexiunea brațului se face prin contractarea mușchiului biceps."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -e, cu pluralul în -i. În lingvistică, se folosește adesea ca termen tehnic.
Sinonime
declinareconjugareîndoire
Antonime
extensieîntindere
Expresii și locuțiuni
flexiune nominală — Modificarea formei substantivelor, adjectivelor și pronumelor după caz și număr.
flexiune verbală — Modificarea formei verbelor după persoană, număr, timp, mod și diateză.
Etimologie
Din franceză flexion, latină flexio, -onis, de la flectere (a îndoi).
Se scrie corect: Se scrie flexiune, nu flixiune sau flexiunea (cu cratimă). Atenție la grupul de litere 'xi'.