flataverb
fla-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a lăuda pe cineva în mod exagerat, de obicei cu interes, pentru a-i câștiga bunăvoința
„El o flata pe profesoară ca să ia o notă mai bună."
verb tranzitiv
2a măguli, a adula
„Nu-mi place să flatez oamenii doar ca să obțin favoruri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu flatez, tu flatezi, el flatează. Participiul: flatat. Gerunziu: flatând.
Expresii și locuțiuni
a flata pe cineva — a lăuda exagerat, de obicei cu scop interesat
Etimologie
Din franceză flatter, latină populară *flatare, de la flatus (suflare).
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 't' și cu 'a' la final: flata, nu 'flatta'.