flașnetăsubstantiv
flaș-ne-tă
Definiții
substantiv feminin
1Instrument muzical mecanic, portabil, care produce melodii prin rotirea unui manivel, folosit de obicei pe stradă de un flașnetar.
„Bătrânul flașnetar a întors manivela, iar flașneta a cântat un vals vechi."
substantiv feminin
2Dispozitiv sau mecanism care produce sunete repetitive sau plictisitoare, asemănător unui instrument de acest fel.
„Aerul condiționat vechi scotea un zgomot ca o flașnetă stricată."
Gramatică
Articolul hotărât la singular este 'flașneta' (de la flașnetă + -a). Pluralul este regulat: flașnete.
Sinonime
orgă de stradălăutăriemuzicuță
Expresii și locuțiuni
a merge ca o flașnetă — a funcționa mecanic, fără întrerupere, monoton
a întoarce flașneta — a repeta aceeași poveste sau aceeași melodie
Etimologie
Din franceză 'flûte' (fluier) sau din italiană 'flauto' (fluier), cu influență germană; a ajuns în română prin intermediul limbilor slave sau direct din franceză.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'fla', nu 'flasnetă' sau 'flașnetă' cu 'â' – forma corectă este 'flașnetă'.