flagelsubstantiv
fla-gel
Definiții
substantiv neutru
1Bici sau instrument de pedeapsă, format dintr-o coadă și una sau mai multe curele, folosit în trecut pentru a lovi pe cineva.
„În Evul Mediu, flagelul era folosit ca pedeapsă publică."
substantiv neutru
2Calitate sau întâmplare care aduce mari suferințe și nenorociri; calamitate, dezastru.
„Războiul este un flagel al omenirii."
substantiv neutru
3Organ celular subțire și lung, prezent la unele bacterii sau protozoare, care servește la mișcare.
„Bacteriile folosesc flagelul pentru a se deplasa în mediu lichid."
Gramatică
La plural, forma corectă este 'flageluri' (nu 'flagele'). Este un substantiv de origine savantă, folosit în contexte istorice, metaforice și biologice.
Sinonime
bicicalamitatedezastrunenorocireplagă
Antonime
binecuvântarebinefacerealintare
Expresii și locuțiuni
a fi un flagel pentru cineva — a aduce cuiva mari suferințe sau necazuri
Etimologie
Din latină 'flagellum', diminutiv al lui 'flagrum' (bici), prin intermediul francezului 'flagelle'.
Se scrie corect: Se scrie 'flagel', cu 'g' și 'e', nu 'flajel' sau 'flaghel'. Atenție la plural: 'flageluri', nu 'flagele'.