fizicăsubstantiv
fi-zi-că
Definiții
substantiv feminin
1Știință care studiază proprietățile și legile materiei, energiei, mișcării și interacțiunilor din natură.
„La ora de fizică, am învățat despre gravitație."
substantiv feminin
2Disciplină școlară care predă această știință.
„Fizica este una dintre materiile preferate ale Mariei."
substantiv feminin
3Structura și funcționarea corpului uman din punct de vedere al proceselor naturale.
„Fizica omului este influențată de alimentație și de mișcare."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ă, articulat hotărât: fizica. Pluralul este rar folosit, mai ales în contexte științifice.
Sinonime
știință a naturiifizică experimentalăfizică teoretică
Expresii și locuțiuni
fizică nucleară — ramură a fizicii care studiază nucleul atomic și radiațiile.
fizică aplicată — aplicarea principiilor fizice în tehnologie și industrie.
Etimologie
Din franceză physique, latină physica, greacă physikē (știința naturii).
Se scrie corect: Se scrie cu „î” și „ă” la final: fizică, nu „fizica” (fără cratimă) când este forma nearticulată. Atenție la diacritice: „fizică” cu ă, nu „fizica” (articulat) în contexte diferite.