fixatorsubstantiv
fi-xa-tor
Definiții
substantiv neutru
1Substanță sau produs folosit pentru a fixa ceva, pentru a menține o formă sau o poziție stabilă.
„Artistul a folosit un fixator pentru a proteja desenul în cărbune."
substantiv masculin
2Persoană sau organism care stabilește, consolidează sau face permanent o anumită situație, o regulă sau o valoare.
„El a fost fixatorul prețurilor în cadrul companiei."
Gramatică
Gen
neutru (pentru substanță) / masculin (pentru persoană)
Plural
fixatori (pentru persoană) / fixatoare (pentru substanță)
La plural, pentru sensul de substanță se folosește 'fixatoare', iar pentru persoană 'fixatori'.
Antonime
destabilizatorslăbitor
Etimologie
Din franceză 'fixateur', derivat din verbul 'fixer' (a fixa), din latină 'fixus' (fixat, stabil).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz': fixator, nu 'ficcsator' sau 'figzator'.