1Muncitor specializat în finisarea construcțiilor, adică în ultimele lucrări de amenajare și înfrumusețare a unei clădiri (zugrăvit, tencuială fină, montarea parchetului etc.).
„Finisorul a aplicat ultimul strat de vopsea pe pereții camerei."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
finisori
Articulat
finisorul
Se folosește frecvent la plural, mai ales în domeniul construcțiilor.
Sinonime
zugravtencuitorparchetarmeșter finisor
Etimologie
Din verbul 'a finisa' (a da ultima formă, a netezi) + sufixul '-or', care indică agentul (persoana care face acțiunea).
Se scrie corect: Se scrie 'finisor', cu un singur 's' și cu 'i' după 'f', nu 'finisior' sau 'finisor' cu 'ss'.