finadjectiv
fin
Definiții
adjectiv
1Care este subțire, delicat, de calitate superioară; care are o structură măruntă sau o textură plăcută.
„Are o piele fină și mâini delicate."
adjectiv
2Care denotă rafinament, bună creștere sau inteligență subtilă.
„Are un umor fin și o intuiție aparte."
adjectiv
3Care este măcinat sau cernut foarte mărunt (despre făină, zahăr etc.).
„Pentru prăjitură, folosește zahăr fin."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: fin (masc. sg.), fină (fem. sg.), fini (masc. pl.), fine (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi fin — a fi politicos, bine crescut, cu maniere alese
fin ca o sârmă — foarte subțire, delicat
Etimologie
Din latină finis (capăt, limită), prin italiană fino sau franceză fin.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'n', nu 'finn'. Atenție la acordul feminin: 'fină' cu ă.