substantiv neutru
1Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă o parte din avere unei alte persoane, cu obligația ca aceasta să o transmită mai departe unei a treia persoane, la un moment dat.
„Bunicul a lăsat prin fideicomis casa nepotului, dar mai întâi tatăl trebuie să o păstreze."
substantiv neutru
2În sens larg, orice instituție juridică prin care se transmite un bun cu sarcina de a-l restitui sau transmite altcuiva.
„Fideicomisul este o formă veche de transmitere a moștenirii."