fasonsubstantiv
fa-son
Definiții
substantiv neutru
1Formă, aspect, croială dată unui obiect, în special unei haine sau unei încălțări.
„Rochia are un fason modern, cu talie înaltă."
substantiv neutru
2Mod de a fi sau de a se comporta al cuiva; atitudine, stil.
„Îmi place fasonul lui de a vorbi cu oamenii."
Gramatică
În anumite contexte regionale, poate avea și sensul de 'moft' sau 'pretenție'.
Expresii și locuțiuni
a-și face fason — a se îmbrăca sau a se comporta într-un mod elegant, pentru a impresiona
cu fason — într-un mod elegant, stilat
Etimologie
Din franceză 'façon', care provine din latină 'factio, -onis' (acțiune, formă).
Se scrie corect: Se scrie 'fason', nu 'fazon' sau 'fasonn'.