faianțatorsubstantiv
fa-ian-ța-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care se ocupă cu montarea și fixarea plăcilor de faianță pe pereți sau pe podele.
„Faianțatorul a venit să pună faianța în baie."
Gramatică
Se folosește și forma feminină 'faianțatoare' pentru o femeie care practică această meserie.
Etimologie
Derivat din substantivul 'faianță' (de origine italiană, 'faenza') cu sufixul '-tor', care indică agentul.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'an': faianțator, nu 'faiantator' sau 'faianzator'.