factitivadjectiv
fac-ti-tiv
Definiții
adjectiv
1Despre verbe: care exprimă o acțiune prin care subiectul face ca cineva sau ceva să facă o acțiune (de exemplu, 'a face să râdă').
„Verbul 'a învăța' poate fi folosit factitiv în propoziția 'El îl învață pe fratele său să citească'."
adjectiv
2Care are rolul de a produce sau de a determina un efect; cauzativ.
„În gramatică, construcțiile factitive arată o relație de cauzalitate între subiect și acțiune."
Gramatică
Adjectiv invariabil în genul feminin și neutru la singular (factitivă, factitiv), plural: factitivi (masc.), factitive (fem./neutru).
Expresii și locuțiuni
verb factitiv — verb care arată că subiectul face ca altcineva să efectueze acțiunea
Etimologie
Din franceză factitif, latină factitivus, de la facere 'a face'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 't' duble? Nu, doar un singur 'c' și un singur 't': factitiv. Atenție la terminația '-tiv', nu '-tiv' cu 'v' dublu.