expletivadjectiv
ex-ple-tiv
Definiții
adjectiv
1Care servește doar pentru umplerea unei propoziții sau pentru întărirea expresiei, fără a avea un sens propriu de sine stătător.
„În propoziția „El o să vină”, cuvântul „o” este folosit expletiv."
substantiv neutru
2Cuvânt sau element gramatical care nu are funcție sintactică proprie, dar este folosit pentru completarea sau întărirea enunțului.
„În limba română, pronumele „se” poate fi un expletiv în construcții ca „se spune”."
Gramatică
Gen
neutru (la substantiv)
Plural
expletivi (adjectiv) / expletive (substantiv, plural)
Articulat
expletivul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, este neutru, pluralul fiind „expletive”.
Expresii și locuțiuni
cuvânt expletiv — Cuvânt care nu aduce informație nouă, dar este folosit pentru ritm sau pentru întărirea exprimării.
Etimologie
Din franceză explétif, latină expletivus, de la explere (a umple).
Se scrie corect: Se scrie cu „x” și cu „e” după „x”: ex-ple-tiv. Nu confunda cu „explicit”.