expiatoradjectiv
ex-pi-a-tor
Definiții
adjectiv
1Care expiază, care ispășește o vină sau o greșeală; care servește la ispășire.
„Jertfa expiatoare a fost adusă pentru a calma mânia zeilor."
adjectiv
2Care are rolul de a curăța de păcate sau de a aduce împăcarea cu divinitatea.
„Ritualul expiator includea rugăciuni și sacrificii."
Gramatică
Adjectiv de tipul 2, cu forme feminine: expiatoare, plural: expiatoare. Se folosește adesea în contexte religioase sau morale.
Antonime
neispășitnepurificat
Expresii și locuțiuni
jertfă expiatoare — sacrificiu făcut pentru a ispăși o vină sau pentru a obține iertare
Etimologie
Din franceză expiatoire, latină expiatorius, de la expiare (a ispăși).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x' și 'i' după 'p': expiator, nu 'espiator' sau 'expiator' cu 'i' dublu.