exorcizaverb
e-xor-ci-za
Definiții
verb tranzitiv
1A alunga sau a îndepărta un spirit rău sau un demon dintr-o persoană, dintr-un loc sau dintr-un obiect, prin ritualuri religioase sau formule magice.
„Preotul a venit să exorcizeze casa bântuită."
verb tranzitiv (figurat)
2A înlătura sau a alunga o teamă, o obsesie sau o influență negativă din mintea cuiva.
„A încercat să-și exorcizeze amintirile dureroase prin scris."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: exorcizat. Gerunziu: exorcizând. Imperfect: exorcizam. Perfect simplu: exorcizai.
Expresii și locuțiuni
a exorciza spiritele — a alunga duhurile rele dintr-un loc
Etimologie
Din franceză exorciser, care provine din latină târzie exorcizare, din greacă exorkizein (a jura, a conjura).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz': exorciza, nu 'egzorcija'.