exorcistsubstantiv
e-xor-cist
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care practică exorcismul, adică ritualul de alungare a spiritelor rele sau a demonilor dintr-o persoană sau dintr-un loc.
„Preotul exorcist a fost chemat să alunge demonul din casa bătrână."
substantiv masculin
2În Biserica Catolică, preot desemnat oficial pentru a săvârși exorcisme.
„Episcopul l-a numit pe părintele Andrei ca exorcist al diecezei."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu plural în -i: exorcist, exorcistul, exorciști, exorciștii.
Sinonime
preot exorcistalungător de demoni
Expresii și locuțiuni
a face pe exorcistul — A încerca să alunge răul sau problemele într-un mod dramatic, adesea fără succes.
Etimologie
Din franceză exorciste, care provine din latină exorcista, din greacă exorkistēs (ἐξορκιστής), derivat din exorkizein (a jura, a alunga prin jurământ).
Se scrie corect: Se scrie cu 'x' după 'e', nu cu 'cs' sau 'gz': exorcist, nu 'egzorcist' sau 'exorcist' (greșit). Atenție la plural: exorciști, cu 'i' după 'ș'.