executivsubstantiv/adjectiv
e-xe-cu-tiv
Definiții
adjectiv
1Care are rolul de a executa, de a pune în aplicare legile și hotărârile; referitor la puterea de stat care se ocupă de conducerea treburilor publice.
„Puterea executivă este exercitată de Guvern."
substantiv neutru
2Organism sau grup de persoane care conduce și administrează o instituție, o organizație sau un stat; ansamblul organelor de conducere.
„Executivul companiei a aprobat noul buget."
Gramatică
Gen
neutru (substantiv) / masculin (adjectiv)
Plural
executivi (substantiv) / executivi, executive (adjectiv)
Articulat
executivul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat: executiv, executivă, executivi, executive. Ca substantiv, se folosește de obicei la singular, cu sens colectiv.
Expresii și locuțiuni
putere executivă — Una dintre cele trei puteri în stat, care are rolul de a aplica legile, exercitată de Guvern și de administrația publică.
comitet executiv — Organ de conducere al unei organizații, ales pentru a îndeplini deciziile adunării generale.
Etimologie
Din franceză exécutif, germană exekutiv, latină executivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'exe-cutiv' cu 'x' dublu. Atenție: nu 'executiv' cu 'x' și 'c' inversate.