1Cuvânt sau grup de cuvinte rostite cu putere, care exprimă o emoție puternică (bucurie, mirare, durere etc.).
„„Ce frumos!” a fost exclamația ei când a văzut cadoul."
substantiv feminin
2Semnul de punctuație (!) folosit în scris pentru a marca o astfel de rostire.
„La sfârșitul propoziției „Vai!” se pune semnul exclamației."
Gramatică
Gen
feminin
Număr
singular
Plural
exclamații
Articulat
exclamația
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât „o exclamație” și articol hotărât „exclamația”. Pluralul este „exclamații”.
Sinonime
strigătexclamareuimire
Antonime
șoaptătăcere
Expresii și locuțiuni
semnul exclamației — semnul de punctuație (!) folosit după interjecții sau propoziții exclamative
Etimologie
Din franceză exclamation, latină exclamatio.
Se scrie corect: Se scrie cu „x” și „ție” la final, nu „exclamațiune” (formă veche) și nu „esclamație”. Atenție la diacritice: „exclamație” cu „ă” și „ț”.