excipientsubstantiv
ex-ci-pi-ent
Definiții
substantiv masculin
1Substanță neutră folosită în medicină și farmacie ca vehicul pentru a transporta principiul activ al unui medicament, ajutând la formarea comprimatelor, capsulelor sau a altor forme de dozare.
„Farmacistul a explicat că excipientul din acest sirop este doar pentru a-i da gustul plăcut."
substantiv masculin
2În general, orice substanță care servește ca mediu pentru a dizolva, dilua sau suspenda o altă substanță activă.
„În industria cosmetică, excipientul este folosit pentru a menține consistența cremei."
Gramatică
Se pronunță cu accent pe ultima silabă: ex-ci-pi-ENT. Pluralul este excipienți, iar articulat hotărât singular este excipientul.
Expresii și locuțiuni
excipient farmaceutic — Substanță inertă folosită în prepararea medicamentelor pentru a conferi formă, volum sau consistență.
Etimologie
Din franceză excipient, care provine din latină excipiens, -entis, participiul prezent al verbului excipere (a primi, a lua afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ex' la început, nu 'escipent' sau 'excipent'. Atenție la grupul 'ci' și la finalul '-ent'.