exceptaverb
ex-cep-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate pe cineva sau ceva dintr-o regulă, dintr-o listă sau dintr-o situație generală; a face o excepție.
„Profesorul a decis să-l excepteze pe Andrei de la test, pentru că fusese bolnav."
verb tranzitiv
2A nu include ceva într-o enumerare sau într-o categorie; a exclude.
„Din lista de invitați am exceptat persoanele care nu au confirmat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu exceptez, tu exceptezi, el/ea exceptează, noi exceptăm, voi exceptați, ei/ele exceptează. Participiul trecut: exceptat. Gerunziu: exceptând.
Expresii și locuțiuni
a excepta de la regulă — a permite cuiva să nu respecte o regulă generală
Etimologie
Din franceză excepter, latină exceptare, de la excipere (a scoate afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ex' la început, nu 'egz' sau 'es'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'exceptează', nu 'exceptază'.