exalaverb
e-xa-la
Definiții
verb tranzitiv
1A emite, a elimina din organism un gaz, un miros sau o substanță volatilă (de obicei prin respirație sau prin pori).
„Plămânii exală dioxid de carbon atunci când expirăm."
verb intranzitiv
2A răspândi un miros plăcut sau o aromă în jur.
„Floarea de tei exala un parfum dulce în grădină."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu exalez, tu exalezi, el/ea exalează, noi exalăm, voi exalați, ei/ele exalează. Participiu: exalat. Gerunziu: exalând.
Expresii și locuțiuni
a exala un parfum — a răspândi un miros plăcut
Etimologie
Din franceză exhaler, latină exhalare (a sufla afară).
Se scrie corect: Se scrie cu x, nu cu s: exala, nu esala. Atenție la diacritice: exală (cu ă) este forma de persoana a III-a singular, dar cuvântul de bază este exala.