evidențiaverb
e-vi-den-ți-a
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate în evidență, a face să iasă în relief, a sublinia importanța sau calitatea cuiva sau a ceva.
„Profesorul a evidențiat progresul elevului la matematică."
verb reflexiv
2A se distinge, a ieși în evidență prin calități sau acțiuni deosebite.
„Ea s-a evidențiat prin talentul ei la desen."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, tipul a evidenția. Participiul: evidențiat. Gerunziu: evidențiind. Imperativ: evidențiază (tu), evidențiați (voi).
Expresii și locuțiuni
a evidenția pe cineva — a lăuda sau a aduce în atenție meritele cuiva
Etimologie
Din franceză evidencier, după italiană evidenziare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'en': evidenția, nu 'evidenția' cu 'ți' greșit? De fapt, corect este 'evidenția' cu 'ți' (e-vi-den-ți-a), dar atenție la forma de indicativ prezent: 'eu evidențiez', nu 'eu evidențiez' cu 'i' dublu.