eunucsubstantiv
e-u-nuc
Definiții
substantiv masculin
1Bărbat castrat, folosit în antichitate ca paznic de harem sau slujitor la curțile regale.
„În Imperiul Bizantin, eunucii aveau adesea funcții importante la palat."
substantiv masculin
2Figurat: persoană lipsită de vigoare, de autoritate sau de capacitate de acțiune.
„Criticii l-au numit un eunuc politic, pentru că nu a luat nicio decizie importantă."
Gramatică
Pluralul este eunuci, iar articolul hotărât la singular este eunucul.
Sinonime
castratfam. famelnic (în sens figurat)
Antonime
bărbat virilom puternic
Expresii și locuțiuni
a fi un eunuc (fig.) — a fi lipsit de putere, de inițiativă sau de curaj
Etimologie
Din grecescul eunouchos, compus din eunē (pat) și echein (a păzi), referindu-se la paznicul patului (haremului).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'e', nu 'eunuc' cu 'i' sau 'eunuc' cu 'u' dublu. Atenție la diftongul 'eu' la început.