etericadjectiv
e-te-ric
Definiții
adjectiv
1Care este foarte fin, ușor, aerisit; care pare că nu este din lumea materială, ci din lumea spiritelor sau a cerului.
„Muzica eterică a orchestrei ne-a purtat într-o lume de vis."
adjectiv
2Care se referă la eter (în sensul de spațiu ceresc sau substanță fină, imaterială).
„În poezie, ființele eterice sunt adesea îngeri sau zâne."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (și feminin: eterică)
Plural
eterici (masc.), eterice (fem./neutru)
Articulat
etericul (masc. sg.), eterica (fem. sg.)
Adjectiv de tipul 4 terminații: eteric, eterică, eterici, eterice. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
ființă eterică — o ființă supranaturală, spirituală, ca un înger sau o zână
Etimologie
Din franceză éthérique, care provine din latină aether, greacă aithēr (aerul superior, cerul).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'eteric' cu 'i' după 'e' (greșit: eteric). Atenție la diacritice: eteric, nu eteric fără ă.