Definiții
substantiv neutru
1Substanță chimică volatilă, inflamabilă, cu miros caracteristic, folosită ca anestezic sau solvent.
„Medicul a folosit eter pentru a adormi pacientul înainte de operație."
substantiv neutru
2În fizica veche, mediu imaginar despre care se credea că umple spațiul și prin care se propagă lumina.
„Oamenii de știință din secolul al XIX-lea credeau în existența eterului."
substantiv neutru
3În mitologie, stratul superior al atmosferei, considerat locul unde trăiesc zeii.
„În mitologia greacă, eterul era reședința zeilor."
Etimologie
Din franceză 'éther', care provine din latină 'aether', din greaca veche 'aithēr' (cer, aer pur).