estuarsubstantiv
es-tu-ar
Definiții
substantiv neutru
1Gură de râu în formă de pâlnie, lărgită și adâncită de maree, unde apa dulce se amestecă cu apa sărată.
„Delta Dunării este un estuar important al Mării Negre."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural: estuare. Este un substantiv neologic, de origine franceză.
Expresii și locuțiuni
estuar fluvial — zonă de vărsare a unui râu în mare, influențată de maree.
Etimologie
Din franceză estuaire, care provine din latină aestuarium, de la aestus (maree, val).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu cu 'a' – este o greșeală frecventă să scrii 'astuar'.