eșafodsubstantiv
e-șa-fod
Definiții
substantiv neutru
1Platformă ridicată pe care se executau pedepsele capitale (tăierea capului sau spânzurarea), în trecut.
„În Evul Mediu, condamnații erau urcați pe eșafod în fața mulțimii."
substantiv neutru
2Figurat: situație de mare primejdie sau loc unde cineva își pierde cariera, reputația.
„Scandalul l-a dus pe politician direct pe eșafodul opiniei publice."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar întâlnit.
Sinonime
platformăschelăbutucghilotină (în context)
Expresii și locuțiuni
a urca pe eșafod — a fi executat sau a-și asuma o pedeapsă capitală
Etimologie
Din franceză échafaud, care provine din latină scafaldus (platformă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e' și cu 'f' simplu: eșafod, nu 'eșafot' sau 'eșafod' cu 'ș' greșit.