erudițiesubstantiv
e-ru-di-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Cunoaștere profundă și vastă într-un domeniu sau în mai multe domenii, dobândită prin studiu intens și lecturi variate.
„Erudiția profesorului de istorie îi impresiona pe toți elevii."
substantiv feminin
2Ansamblul cunoștințelor temeinice acumulate de o persoană, care o fac să fie considerată învățată.
„Cartea sa reflectă o erudiție remarcabilă în filozofia antică."
Gramatică
Este un substantiv feminin, articulat hotărât: erudiția; pluralul este rar folosit, dar corect: erudiții.
Antonime
ignoranțănecunoaștereincultură
Expresii și locuțiuni
a-și etala erudiția — a-și arăta în mod ostentativ cunoștințele vaste
Etimologie
Din franceză érudition, care provine din latină eruditio, -onis, de la erudire (a instrui, a desăvârși).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'di', nu 'eruditie' sau 'erudițe'. Atenție la diacritice: erudiție, nu eruditie.