Definiții
adjectiv
1Care este închis complet, astfel încât nu permite trecerea aerului, a lichidelor sau a altor substanțe.
„Borcanul cu gem a fost închis ermetic pentru a se păstra proaspăt."
adjectiv
2Care este închis sau încuiat foarte bine, fără a lăsa vreo deschizătură.
„Ușa buncărului era ermetică, protejându-i pe cei dinăuntru."
adjectiv
3Figurat: care este greu de înțeles, închis în sine, necomunicativ.
„Explicația profesorului a fost ermetică pentru elevi, plină de termeni complicați."
Gramatică
Plural
ermetici (masc.), ermetice (neutru/fem.)
Articulat
ermeticul (masc. sing.), ermetica (fem. sing.)
Adjectiv de tipul 2-4 terminații: ermetic, ermetică, ermetici, ermetice. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Etimologie
Din franceză hermétique, care provine din latină hermeticus, de la numele zeului Hermes Trismegistos, asociat cu alchimia și sigilarea vaselor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'hermetic' (deși etimologic are 'h', în română s-a simplificat). Atenție la forma feminină 'ermetică' cu 'ă' final.