eristicadjectiv
e-ris-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la arta sau practica disputei, a polemicii; care urmărește doar să câștige o discuție, nu să afle adevărul.
„Argumentele lui erau mai degrabă eristice decât logice."
substantiv masculin
2Persoană care practică disputa, care se pricepe să argumenteze pentru a câștiga, nu pentru a găsi adevărul.
„Un eristic poate convinge orice public, dar nu și pe cel informat."
Gramatică
Adjectiv se declină ca un adjectiv de tipul 'eristic, eristică, eristici, eristice'. Ca substantiv, se folosește mai rar, de obicei la masculin.
Expresii și locuțiuni
artă eristică — Tehnica de a argumenta pentru a învinge în discuție, indiferent de adevăr.
Etimologie
Din franceză éristique, care provine din grecescul eristikos, de la erizein (a se certa, a disputa).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început și cu 'i' după 'r': eristic, nu 'eristic' sau 'eristic'.