erbivorsubstantiv
er-bi-vor
Definiții
substantiv masculin
1Animal care se hrănește cu plante, ierburi sau vegetație.
„Vaca este un erbivor care pășunează pe câmp."
adjectiv
2Care se hrănește cu plante; referitor la animalele care consumă vegetație.
„Iepurele este o specie erbivoră."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: erbivor, erbivoră, erbivori, erbivore.
Sinonime
fitofagvegetarian (în cazul animalelor)
Expresii și locuțiuni
animal erbivor — animal care se hrănește exclusiv cu plante
Etimologie
Din franceză herbivore, latină herba (iarbă) + vorare (a mânca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'herbivor' (forma cu 'h' este greșită în română).