eponimsubstantiv
e-po-nim
Definiții
substantiv neutru
1Persoană reală sau personaj legendar care dă numele unui popor, unei epoci, unei instituții, unui loc sau unei opere.
„Homer este eponimul epocii homerice."
substantiv neutru
2Cuvânt sau nume propriu care stă la baza formării altui cuvânt (de exemplu, un nume de persoană care devine nume comun).
„Sandvișul este un eponim provenit de la lordul Sandwich."
Gramatică
Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'personaj eponim').
Sinonime
omonim (în anumite contexte)numitor (rar)
Expresii și locuțiuni
erou eponim — Personajul care dă numele unui oraș, unei opere sau unei perioade.
Etimologie
Din franceză éponyme, care provine din greaca veche epōnymos (care dă numele).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'i' sau 'ie'. Atenție la diftongul 'epo-', nu 'e-po-nim' cu 'e' accentuat greșit.